Am luat foc la Rammstein

Adevarul e ca baietii s-au jucat cu focul. Mai ales la propriu. Nu sunt critic muzical si nici nu-mi doresc acest statut. Voi impartasi doar cateva imagini si stari pentru cei care n-au ajuns ieri la Romexpo.

Prima imagine care m-a atins a fost desprinderea cortinei care masca nu scena, ci un imens drapel national german pe post de a doua cortina. Era un "statement" clar de tipul Deutschland Uber Alles. Are forta drapelul german. Si iti da forta.

Niciodata n-am vazut un public asa de organizat. Adevarul e ca nici n-aveai cum. Despre asta e vorba cu Rammstein. Canta ceas.

Momentul claparului care a plutit cu barca peste multime a fost impresionant, desi e deja leitmotiv in concertele lor. E una din marile gaselnite de show. Si cred ca poti s-o iei razna in barca aia. Esti un zeu pe marea multimii. Si multimea te poarta oriunde iti doresti.

Au cantat aproape tot discul nou plus cateva piese vechi. La Du Hast si Ich Will s-a rupt multimea.

Scenografie, lumini, regie excelente. Totul s-a sincronizat perfect si au reusit mai ales sa ne dea impresia ca muzica asta nu se poate canta decat intr-un asemenea decor cu elemente industriale grandioase: cazane de lumini, ventiloatoare, podele de tabla groasa nituita, pistoane, gaz, fum, flacari. Nu stiu care e contributia montarii in tot spectacolul de ieri, dar nu una mica in orice caz.

Eu asemenea pirotehnie n-am vazut. Vorba unui prieten: -Trebuie sa fi luat foc multa lume la repetitii pana s-a facut show-ul asta.

Sunet? Ca pe CD. Asurzitor.

Public foarte misto. Un public care parca n-avea nicio legatura cu Romania acestor zile. Neafectat de criza, salbatic si cu chef de viata, oameni care stiau ce vor si voiau toti deodata. Cred ca daca ne spuneau sa mergem la guvern si la parlament si sa-i scoatem din tara pe ritm de Du Hast, n-ar fi durat mai mult de cateva ore si treaba era gata, pusa pe alt fagas. Intotdeauna la concertele rock mi se pare ca tara asta mai are o sansa. Iar aseara erau cateva mii bune de oameni.

Inchei cu sentimentul pe care l-am avut dupa un bis cu trei piese. As mai fi vrut putin Rammstein.

Ne prabusim si zburam

In jurul nostru lumea se prabuseste si noi facem muzica. Un lucru e sigur. Cresterea TVA-ului nu afecteaza pasiunea. Si nici scaderea salariilor. Nimeni si nimic nu ne va putea opri sa facem muzica fie si daca va ramane ingropata intre patru pereti, undeva in tr-un buncar, sub daramaturile crizei noastre financiare si morale.
Am senzatia ca timpurile ma scuipa in fata si muzica ma curata - cantecele astea asa cum se nasc ele, din nimic, dintr-o cafea prea lunga, o tigara pe jumatate stinsa si o iubire incerta.

Lucrurile din noi sunt cele mai solide in vremurile astea. Nu vorbesc prostii. Da, stiu, totul trece prin stomac, sunt copii de hranit si mor oameni de foame, dar abrutizarea individului e cel mai mare pericol pentru lumea in care traim. Tot ceea ce poate rezista in afara degradarii cotidiene este in noi. Si de aia trebuie sa cant si sa fac teatru si sa scriu tot ce-mi trece prin cap, e forma mea de a intoarce obrazul unei lumi care ma scuipa in obraz, stiu ca nu ma scuipa intr-adins, ma scuipa pentru ca nici ea nu mai poate, e supraimbuibata si acum vomita, vomita cu flegme si sputa si noi toti suntem stropiti, dar scaparea ramane in cutia asta inchisa ermetic care se numeste suflet.
Eugen canta la chitara o tema superba, este cadoul meu pe ziua de azi, ma spal de mizerie, de taxe, de TVA, de deficit bugetar, ma spal de jegurile televizate, de curve si politicieni agramati si iresponsabili sau tentative de jurnalisti si moderatori blazati, ma curat de scumpiri si intretinere, de gigacalorii, de coduri in diverse culori si minciuni sfruntate, promisiuni neonorate si statistici negre sau litere porcoase, mizeria curge de pe mine si sunt invelit in sunete, ma invelesc sunetele si pot sa le vad nu doar sa le aud, sunt infasurat intr-o gogoasa densa, din ce in ce mai densa, ma sufoc cu muzica, rasuflu greu, pulsul incetineste, mor, nu, nu mor, ma lepad de piele, par si sange si ma transform in fluture si zbor, am o singura zi la dispozitie, pornesc spre mare, poate reusesc sa ma strecor intr-o masina care se indreapta intr-acolo si cand or sa deschida geamurile sa fumeze si sa respire alge, scap si eu si imi aleg un lan de grau unde sa-mi dau duhul in asfintit, ars de soare si leganat de vant, eliberat de sunetul chitarii.

Spaga la privat

Astazi am insotit pe cineva drag la o operatie chirurgicala formala, la un centru privat. Tin sa accentuez. Un centru privat, unde consultatiile se platesc, ca sa nu mai vorbim de operatie.
In sala de asteptare se aflau vreo zece persoane, oameni de diverse conditii sociale. Cateva randuri de scaune, si un mic birou pe post de receptie. Intre birou si capatul holului care masca intrarea in sala de operatie o asistenta aparent severa cu voce metalica facea drumuri si impartea diverse informatii si indicatii pacientilor. De langa mine, la un moment dat, se ridica o doamna corpolenta, rumena in obraji si cu privirea usor speriata a omului care nu intelege chiar tot ce se intampla in jurul lui. Se indreapta catre asistenta si ii adrezeaza rusinos doua, trei intrebari soptite, la care asistenta raspunde vociferand volubil, sigura pe sine.

Femeia noastra micsoreaza distanta pana la un tete-a-tete si scormoneste ca o veverita intr-o poseta mica, neagra. Gesturile se precipita, asistenta e uimita, nu intelege ce se intampla si impinge delicat dar ferm mainile roscovanei.
Femeia se resemneaza dupa o oarecare tensiune si lasa plicul sa alunece inapoi in poseta, dupa care se aseaza cuminte la locul ei, cu un aer de copil trimis la colt.

Ma gandesc cat de bine trebuie sa se fi imbibat in creierii unora dintre noi ideea spagii incat nu suntem in stare sa disociem un sistem privat de celebra gaura neagra numita "la stat"?
Sent via BlackBerry from Vodafone Romania

Asculta noul single vama

intra si tu pe http://www.vamamusic.ro sa asculti noul single Vama

Crainica si doamna meteorolog

In dimineata asta la unul din jurnalele de stiri Realitatea a fost un duel foarte interesant. I-as spune alarmism versus stiinta. Domnisoara crainic al Realitatii facea o trecere in revista a zonelor afectate de inundatii si incerca sa dubleze imaginile cu o atitudine apocaliptica usor isterica. In legatura cu ea se afla o doamna meteorolog de serviciu la INMH. "E normal ce se intampla"? intreba crainica cu speranta unui raspuns la fel de negru ca tonul intrebarii. Doamna meteorolog spune ca da, este normal, doar luna iunie e cea mai bogata in precipitatii din an. Fericita crainica a preluat legatura din Tulcea unde o "rupere de nori" a maturat cateva masini. "Ce spuneti de asta?" intreba malitios si victorios crainica. Imperturbabila, doamna meterolog, spune ca "ruperea de nori" era previzionata. Stateam si ma uitam cum argumentele stiintifice legate de precipitatii si ploi torentiale pareau s-o nemultumeasca pana la enervare pe crainica convinsa ca o stire trebuie sa zguduie pana la lacrimi, sa fie inexplicabila, sa castige Oscarul, sa se breveteze ca inventie de presa, sa creeze mutatii planetare ireparabile si cate si mai cate. Of, meteorlogii astia cu studiile lor care nu vor sa inteleaga schimbarea pe care trebuie s-o aduca Televiziunea in vietile noastre monotone si sarace. Sa va fie rusine, doamna meteorolog, ca va tineti de prostii si mizilicuri stiintifice. Nu intelegeti nevoile poporului roman?????

Balta-n balta.Eseu

Este amuzant cum, de cele mai multe ori, oamenii dau cu bata-n balta. Ce se-ntampla cand dai cu bata-n balta? Te stropesti si ii stropesti si pe cei din jur.

Asta n-ar fi nimic pe langa faptul ca energia declansata de lovitura se pierde aiurea caci balta nu este vreun lac, e doar o pojghita subtire de apa unde nu e nimic de gasit. Prin urmare bata loveste luciul fara vreun rezultat concret. Nici peste, nici pui de balta.

Privesti in jur perplex, consumat, te simiti deodata mic si nefolositor, ba mai mult, te simti vinovat fata de cei care se aflau intamplator pe langa tine si incercau sa pescuiasca. Le-ai stricat jocul, le-ai tulburat linistea, ai speriat pestii. Esti supt de energie si inutil. Ai dat cu bata-n balta. Esti un idiot.

Inainte sa ridicati bata si s-o pravaliti catre balta din apropierea voastra, ganditi-va de doua ori si uitati-va in jur, sa vedeti pe cine veti improsca. Stiu ca recomandarea e aberanta caci sa dai cu bata-n balta e adesea consecinta unui impuls de moment, de necontrolat, de nestapanit. Cred totusi ca se poate reprima. Spre binele comunitatii.

Avem insa o problema. Cum raspandirea fenomenului printre cetatenii nostri capata cote alarmante exista riscul ca oina sa-si piarda statutul de sport national. Si atunci nu se va mai putea face nimic pentru ca ne vom simti obligati sa imbratisam cu drag noul nostru sport. Si cum balti sunt destule pe la noi, succesul va fi asigurat.
Intrevad si cateva asociatii care vor lua nastere odata cu amplificarea fenomenului: ASOCIATA VICTIMELOR STROPITE DE BATELE-N BALTA sau Fundatia Pentru Protejarea Baltilor Lovite de Bate sau Asociatia Nationala a Batelor.

Live Blogging

Scriu din cabina mea de la teatru, ud leoarca de transpiratia pierduta dupa o ora de spectacol cu O lume pe dos. Prima parte e gata si realizez ce dar frumos e sa fii pe scena, cu o echipa minunata si cu muzica lui Wagner pierdut intr-o lume in care nimeni nu are acces in afara ta. Viorica (cabiniera) se invarte pe langa mine si ma preseaza sa ma imbrac pentru partea a doua si eu nu vreau, am nevoie sa mai stau putin in personajul asta din care trebuie sa ies ca sa ma pot baga in pielea urmatorului si sa mai traiesc o experienta ferit de lumea din jurul meu. Teatru in exces poate sa-ti induca o forma de autism. Colegii vorbesc in jurul meu dar totul e filtrat, crampeie de vorbe, de stari, de...ma cheama in scena...fug!

Nu am cont pe FaceBook

Nu am cont pe FaceBook. Stiu ca cineva foloseste imagini cu mine si numele meu pe FB. Nu cred ca-i foloseste la ceva dar pentru a evita orice fel de confuzie va transmit ca nu activez pe FaceBook decat sub contul Vama.