Ne prabusim si zburam

In jurul nostru lumea se prabuseste si noi facem muzica. Un lucru e sigur. Cresterea TVA-ului nu afecteaza pasiunea. Si nici scaderea salariilor. Nimeni si nimic nu ne va putea opri sa facem muzica fie si daca va ramane ingropata intre patru pereti, undeva in tr-un buncar, sub daramaturile crizei noastre financiare si morale.
Am senzatia ca timpurile ma scuipa in fata si muzica ma curata - cantecele astea asa cum se nasc ele, din nimic, dintr-o cafea prea lunga, o tigara pe jumatate stinsa si o iubire incerta.

Lucrurile din noi sunt cele mai solide in vremurile astea. Nu vorbesc prostii. Da, stiu, totul trece prin stomac, sunt copii de hranit si mor oameni de foame, dar abrutizarea individului e cel mai mare pericol pentru lumea in care traim. Tot ceea ce poate rezista in afara degradarii cotidiene este in noi. Si de aia trebuie sa cant si sa fac teatru si sa scriu tot ce-mi trece prin cap, e forma mea de a intoarce obrazul unei lumi care ma scuipa in obraz, stiu ca nu ma scuipa intr-adins, ma scuipa pentru ca nici ea nu mai poate, e supraimbuibata si acum vomita, vomita cu flegme si sputa si noi toti suntem stropiti, dar scaparea ramane in cutia asta inchisa ermetic care se numeste suflet.
Eugen canta la chitara o tema superba, este cadoul meu pe ziua de azi, ma spal de mizerie, de taxe, de TVA, de deficit bugetar, ma spal de jegurile televizate, de curve si politicieni agramati si iresponsabili sau tentative de jurnalisti si moderatori blazati, ma curat de scumpiri si intretinere, de gigacalorii, de coduri in diverse culori si minciuni sfruntate, promisiuni neonorate si statistici negre sau litere porcoase, mizeria curge de pe mine si sunt invelit in sunete, ma invelesc sunetele si pot sa le vad nu doar sa le aud, sunt infasurat intr-o gogoasa densa, din ce in ce mai densa, ma sufoc cu muzica, rasuflu greu, pulsul incetineste, mor, nu, nu mor, ma lepad de piele, par si sange si ma transform in fluture si zbor, am o singura zi la dispozitie, pornesc spre mare, poate reusesc sa ma strecor intr-o masina care se indreapta intr-acolo si cand or sa deschida geamurile sa fumeze si sa respire alge, scap si eu si imi aleg un lan de grau unde sa-mi dau duhul in asfintit, ars de soare si leganat de vant, eliberat de sunetul chitarii.