Astazi am insotit pe cineva drag la o operatie chirurgicala formala, la un centru privat. Tin sa accentuez. Un centru privat, unde consultatiile se platesc, ca sa nu mai vorbim de operatie.
In sala de asteptare se aflau vreo zece persoane, oameni de diverse conditii sociale. Cateva randuri de scaune, si un mic birou pe post de receptie. Intre birou si capatul holului care masca intrarea in sala de operatie o asistenta aparent severa cu voce metalica facea drumuri si impartea diverse informatii si indicatii pacientilor. De langa mine, la un moment dat, se ridica o doamna corpolenta, rumena in obraji si cu privirea usor speriata a omului care nu intelege chiar tot ce se intampla in jurul lui. Se indreapta catre asistenta si ii adrezeaza rusinos doua, trei intrebari soptite, la care asistenta raspunde vociferand volubil, sigura pe sine.
Femeia noastra micsoreaza distanta pana la un tete-a-tete si scormoneste ca o veverita intr-o poseta mica, neagra. Gesturile se precipita, asistenta e uimita, nu intelege ce se intampla si impinge delicat dar ferm mainile roscovanei.
Femeia se resemneaza dupa o oarecare tensiune si lasa plicul sa alunece inapoi in poseta, dupa care se aseaza cuminte la locul ei, cu un aer de copil trimis la colt.
Ma gandesc cat de bine trebuie sa se fi imbibat in creierii unora dintre noi ideea spagii incat nu suntem in stare sa disociem un sistem privat de celebra gaura neagra numita "la stat"?
Sent via BlackBerry from Vodafone Romania
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu